Nicolae Ceauşescu

n fine, tema atât de sensibilă a Basarabiei, evitată cu prudenţă, de-a lungul anilor, îşi găseşte locul, destul de transparent, în discursul de la Congresul al XIV-lea al PCR, din noiembrie 1989 15. Era însă prea târziu pentru acest tip de dezvăluiri. Subiectul nu mai putea mobiliza conştiinţa naţională, şi cu atât mai puţin cea de partid, de vreme ce Basarabia începuse să-şi afirme identitatea naţională, încă din vara anului 1989, pe spezele sale şi ale Moscovei, fără concursul regimului de la Bucureşti. Regimul lui Ceauşescu, ce s-a dorit campion al renaşterii conştiinţei şi voinţei naţionale, era depăşit de trezirea Basarabiei. Din acest motiv, ratarea întâlnirii cu duhul naţional al Basarabiei s-a produs atunci, în vara lui 1989. Regimul de la Bucureşti nu mai avea nici o semnificaţie pentru corifeii renaşterii naţionale din Basarabia şi nici o contribuţie în această mişcare. Practic, trezirea Basarabiei întru apărarea identităţii sale cultural-lingvistice nu s-a metamorfozat într-o mişcare naţională de anvergură, întrucât România a fost marele absent din această ecuaţie. Regimul lui Ceauşescu îşi vedea anulat, în aceste împrejurări, fondul şi credibilitatea retoricii sale naţionaliste.